HPV: leziuni dermatologice, căi de transmitere, vaccinuri.

Ce este HPV? HPV, spus astfel, face referire la o familie întreagă de virusuri de tip ADN- Human Papilloma Viruses- Virusurile Papiloma Umane. Această familie de virusuri înglobează peste 200 de tulpini şi după cum le spune numele, ele afectează oamenii.

În primul rând, trebuie să înţelegem cu toţii că din această familie de virusuri, unele sunt mai periculoase şi atunci le numim oncogene, fiind puse în legătură directă cu anumite tipuri de cancere, iar altele sunt mai puţin periculoase şi le numim nononcogene.

Voi începe cu acele tulpini nononcogene- dintre acestea, des întâlnite sunt HPV 1, 2, 4, 26, 27, 29 şi multe altele… unele au tropism genital, altele nu.

Adică: unele tulpini dau leziuni de genul verucilor (= negi), ce apar pe tălpi, pe picioare, pe mâini, chiar şi la copii; de fapt, mai ales la copii şi ele nu au o legătură cu transmiterea sexuală. Pot fi luate chiar şi de pe suprafeţe, chiar de la bazin sau de pe podele. Traumatisemele locale şi zonele de presiune facilitează pătrunderea virusului în acea zonă de piele, însă nu în mod exclusiv.  Tot aici putem include şi papiloamele ce apar la adulţi pe gât, ceafă, în axile- cel mai adesea ele se tot înmulţesc din cauza traumatismelor locale – sunt agăţate de lănţişoare, sunt tăiate în timpul tunsului sau rasului.

Tratamentul acestor leziuni poate include crioterapia ( adică aplicarea de către medic de azot lichid), electrocauterizarea, ablaţia laser sau folosirea de soluţii cu acid salicilic, acid lactic, creme cu Imiquimod, retinoizi.

Istoric vorbind, verucile erau recunoscute ca şi entitate clinică încă din Grecia Antică, însă abia în 1907 au fost puse în legătură cu un virus.

În ceea ce priveşte tulpinile HPV nononcogene cu tropism genital, ei bine, aici vorbim despre papiloame, condiloame sau leziuni de tipul condyloma acuminatum – HPV 6 ,11, 30, 42, 43, 44, 45-  cel mai des incriminate- acestea apar ca urmare a contactului piele pe piele, în zona genitală şi anală şi la momentul actual nu există dovezi că s-ar putea transmite prin contactul cu toalete, prosoape infectate, ci doar contact interuman cu pielea sau mucoasele.

Se consideră că prezervativul reduce considerabil riscul transmiterii, însă nu 100%, deoarece tot vor rămâne zone de piele neacoperite, ce vor intra în contact. Leziunile genitale induse de HPV se consideră boală cu transmitere sexuală, ba chiar cea mai frecventă, statisticile sugerând că 90% din adulţii activi sexual vor contacta o tulpină de HPV la un momentdat, însă aproximativ 2% vor dezvolta vegetaţii veneriene. Factorii de risc incriminaţi pentru apariţia vegetaţiilor genitale induse de HPV ar fi- nefolosirea prezervativului, un număr mare de parteneri sau partener ce a avut în istoric mulţi parteneri, dar şi coexistenţa altor boli cu transmitere sexuală.

Perioada de incubaţie pentru apariţia leziunilor genitale date de HPV variază între 3 săptămâni şi 8 luni, iar tratamentul leziunilor include laser CO2, excizie chirurgicală, crioterapie, creme cu Imiquimod, soluţii cu podofilotoxină. Tratamentele nu eradichează virusul şi nu tratează starea de purtător, doar distrug leziunile date de acesta. Există dovezi recente cum că virusul ar putea persista chiar într-o stare latentă pentru mai mulţi ani şi s-ar putea reactiva din punct de vedere infecţios, în mod intermitent.

Este foarte important de amintit că existenţa leziunilor genitale induse de HPV  la gravidă poate pune probleme, în cazul unei naşteri naturale, putând exista riscul transmiterii la bebeluş.

Tot foarte important de avut în vedere, mai ales pentru medici, dar şi pentru părinţi: în cazul apariţiei vegetaţiilor veneriene la copil şi adolescent, se ridică suspiciunea abuzului sexual. Totuşi, nu se implică reciproc în mod automat, însă ideea trebuie avută în vedere.

Tulpinile HPV oncogene-  tulpini de virus papilloma ce cresc riscul de a dezvolta leziuni displazice şi neoplazice, adică, în timp, pot duce la leziuni canceroase. Printre acestea sunt tulpinile HPV 16, 18, 31, 33, 35, 39, 51, 52, 53, 59 , printre cele mai des incriminate.

 Legătura dintre anumite tulpini HPV şi leziuni canceroase a început să fie studiată abia în 1976, de către medical german Harald zur Hausen; el a descoperit în 1983 HPV 16 într-o leziune de cancer de col uterin. Pentru munca sa în acest sens, el a primit premiul Nobel în 2008.

Ce fel de cancere pot apărea, induse de tulpinile oncogene de HPV? Bineînţeles, cu toţii am auzit de cancerul de col uterin. Virusul poate intra în celulele de la nivelul colului uterin şi se multiplică în nuclei. Zona cervixului este una deosebită şi cumva vulnerabilă, pentru că acolo se găseşte o zonă de tranziţie între 2 tipuri diferite de epitelii.

Însă nu vă panicaţi, o infecţie cu HPV, chiar şi oncogen nu înseamnă automat cancer de col uterin. Majoritatea indivizilor cu sisteme imune competente vor elimina infecţia în aproximativ 2-3 ani. La unii indivizi însă, virusul scapă de sub controlul imun, e adevărat, dar chiar şi atunci, pentru apariţia cancerului este nevoie de zeci de ani de evoluţie şi infecţii persistente. Tocmai de aceea se recomandă screening-ul de rutină, periodic, prin examenul Babeş-Papanicolau, pentru a surprinde la timp o eventuală problemă.

Factori adiţionali de risc, pe lângă infecţia persistentă cu HPV cu risc oncogen, sunt amintiţi în literatura de specialitate: fumatul, obezitatea, infecţia cu Chlamydia, numărul crescut de naşteri naturale (colul uterin este lezat mecanic, suplimentar), istoricul personal de leziuni de tip condyloma acuminatum.

Totodată, tulpinile HPV  cu risc oncogen nu sunt responsabile doar de apariţia cancerului de col uterin, ci pot contribui şi la apariţia altor tipuri de leziuni canceroase… de vulvă, penis, anus sau orofaringiene… pentru care, din păcate, nu există metode de screening. Aşa că orice modificare apărută va trebui să ne trimită la un control medical.

Cum se transmit tulpinile de HPV?

 În mod clasic, se consideră că verucile vulgare se pot transmite prin contact cutanat direct sau de pe suprafeţe (podele, bazin, încălţăminte, după cum v-am spus anterior) sau chiar prin autoinoculare- de ex, un copil care are pe mânuţe negi, şi-i poate transmite lui însuşi în altă parte, pe piele.Pe de altă parte, tulpinile cu tropism genital, se consideră în mod clasic că se transmit doar prin contact cutanat direct, cel mai frecvent, în timpul actului sexual.

Iar tulpinile ce afectează colul uterin, de asemenea, în urma contactului sexual.

Însă cercetând noile studii publicate în ultimii ani, se pare că există dovezi cum că s-ar putea transmite inclusiv în timpul sarcinii, la făt. Se numeşte transmitere verticală. Din fericire, este vorba de un procent mic, de aproximativ 4%.

Totodată, au existat câteva cazuri publicate ce au demonstrate apariţia unor papiloame pe căile aeriene la personal medical ce a cauterizat leziuni induse de HPV, aşadar virusul s-ar putea transmite inclusiv prin fumul ce rezultă în urma arderii papiloamelor, condiloamelor. De aceea, se recomandă folosirea aspiratoarelor ce absorb fumul respectiv şi purtarea măştilor de protecţie.

Se pune inclusiv problema transmiterii HPV de pe instrumentar chirurgical sau de pe sonde ecografice, însă rămân multe de cercetat la momentul de faţă.

Din fericire, datorită progresului ştiinţific şi erei moderne în care ne aflăm a fost posibilă dezvoltarea unor vaccinuri pentru principalele tulpini de HPV prezente în populaţie.

Vaccinurile anti HPV au început să fie folosite din anul 2007. Ele nu conţin ADN viral, ci conţin anumite proteine derivate din capsida virusului (capsida este învelişul proteic ce înconjoară şi protejează materialul genetic al virusului). Acestea nu au potenţial infecţios, deci nu ne putem îmbolnăvi din cauza vaccinului, însă ele stimulează producerea de anticorpi.  Totuşi, deoarece această categorie nu a fost inclusă în studii, vaccinurile nu se administrează la gravide.

Vaccinurile nu tratează infecţiile deja existente, de aceea este de preferat ca ele să se administreze înaintea începerii vieţii sexuale, pentru o eficienţă maximă. Recomandările actuale susţin că vaccinarea se poate face atât la fete, cât şi la băieţi, începând cu vârsta de 9 ani, ideal în perioada 11- 14 ani, pentru un răspuns imun optim şi pentru şanse cât mai mici de a fi contactat deja virusul. Însă, vaccinurile se pot administra până la 26 de ani şi chiar şi după, până la 45 de ani, conform noilor recomandări. Decizia de vaccinare, după vârsta de 26 de ani, se ia împreună cu medicul, în funcţie de caz.

La momentul de faţă se consideră că imunitatea oferită de vaccinuri este de lungă durată. Dovezile în acest sens arată că nivelul anticorpilor s-a menţinut constant pe o perioadă de 10 ani. Pe de altă parte, infecţia cu virusurile HPV nu oferă imunitate şi de-a lungul vieţii pot apărea infecţii repetate, chiar şi cu aceeaşi tulpină, ceea ce creşte suplimentar riscul de displazii şi neoplazii.

Vaccinurile se administrează în 2 sau în 3 doze, pe o perioadă de 6 luni.

Totodată, foarte important de reţinut: vaccinarea antiHPV nu ne scuteşte de controalele periodice şi de screeningul pentru cancerul de col uterin, realizat prin testul Babeş-Papanicolau. De ce? Pentru că există peste 200 de tulpini de virus, iar vaccinurile nu ne scutesc de riscul infectării cu o tulpină ce nu se regăseşte în componenţa sa. Aşadar screeningul trebuie continuat conform recomandărilor ginecologului.

Ce vaccinuri există la momentul de faţă?

Primul dezvoltat este Cervarix – care este eficient pentru tulpinile HPV 16 şi 18, aceste tulpini fiind, din punct de vedere statistic, responsabile de 70% din cazurile de cancer de col uterin.

Ulterior a fost dezvoltat Gardasil- eficient de asemenea pe tulpinile HPV 16 şi 18, dar în plus eficient şi pe tulpinile HPV 6 şi 11, responsabile de 90% din cazurile de negi şi condiloame genitale.

Cel mai nou vaccin apărut este Gardasil 9- eficient pe 9 tulpini: HPV 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 şi 58. Toate acestea fiind, din punct de vedere statistic responsabile de 90% din cazurile de cancere de col uterin.

În România, la momentul actual, vaccinul Gardasil 9 se află în schema opţională de vaccinare şi poate fi accesat în mod gratuit, prin medicul de familie, pentru copiii între 11 şi 14 ani. Pentru persoanele mai mari de această vârstă, din păcate nu este gratuit şi poate fi luat din farmacii cu prescripţie medicală, de la medicul ginecolog, medicul de familie sau medicul infecţionist.

Tulpinile oncogene de virus papilloma uman nu sunt responsabile doar de cancerul de col uterin, ci şi de cancere peniene, anale şi orofaringiene.

Închei cu ideea că vaccinarea nu trebuie privită ca un îndemn la începerea vieţii sexuale a copiilor la vârste  fragede. Nu, nicidecum. La acele vârste şi-a dovedit cea mai bună eficienţă. Medicina bazată pe dovezi aşa funcţionează, pe statistici… De asemenea, repet şi ideea că screeningul reprezentat de testul Babeş-Papanicolau trebuie făcut în continuare conform indicaţiilor, chiar şi la persoanele vaccinate.

Toate cele bune! 😉

O parte din sursele accesate pentru realizarea materialului sunt:

http://www.ms.ro/2019/11/15/vaccinarea-gratuita-antihpv/

https://www.cdc.gov/hpv/index.html

Ion A, Tampa M, Georgescu S et al . Benign and malignant cutaneo-mucous pathology induced by human papillomaviruses. Gineco.eu [14] 77-80 [2018]. DOI: 10.18643/gieu.2018.77

Sabeena S, Bhat P, Kamath V, Arunkumar G.-  Possible non-sexual modes of transmission of human papilloma virus. J Obstet Gynaecol Res. 2017 Mar;43(3):429-435. doi: 10.1111/jog.13248.    

Palma S, Gnambs T, Crevenna R, Jordakieva G. Airborne human papillomavirus (HPV) transmission risk during ablation procedures: A systematic review and meta-analysis. Environ Res. 2021 Jan;192:110437. doi: 10.1016/j.envres.2020.110437.

Zouridis A, Kalampokas T, Panoulis K, Salakos N, Deligeoroglou E. Intrauterine HPV transmission: a systematic review of the literature. Arch Gynecol Obstet. 2018 Jul;298(1):35-44. doi: 10.1007/s00404-018-4787-4.

Petca A, Borislavschi A, Zvanca ME, Petca RC, Sandru F, Dumitrascu MC. Non-sexual HPV transmission and role of vaccination for a better future (Review). Exp Ther Med. 2020 Dec;20(6):186. doi: 10.3892/etm.2020.9316.  

Faridi R, Zahra A, Khan K, Idrees M. Oncogenic potential of Human Papillomavirus (HPV) and its relation with cervical cancer. Virology Journal 2011,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s